Numele Colibița
Încă înainte de a căuta pe Google cazare Colibița, numele Colibița îți desenează deja în imaginație ideea de intim, de adăpost, de priveliște încântătoare și de un decor rustic pentru că acest diminutiv al cuvântului colibă, care vine din termenul latin colebs (colibă), colibița, te duce cu gândul la copilărie, la vacanță, la bucuria de a zări o colibă mică într-un loc nemărginit decât de munți, de copaci și de cer, atunci când vrei să te adăpostești de-un nor de ploaie sau doar să te odihnești, după ce-ai alergat culegând fructe, ciuperci sau flori. Și nu te înșeli, e chiar așa, pentru că așa a început totul! În trecut, oamenii din zona Bistrița Bârgăului, majoritatea ocupându-se cu creșterea animalelor și cu prelucrarea lemnului, aduceau vitele la pășunat pe luncă și își făcuseră drept adăposturi mici colibe din lemn, iar ele au dat numele așezării de mai târziu. Mai apoi, unii dintre ei s-au stabilit la Colibița și au construit locuințe permanente, mai întâi prin fânețe, pe la poalele munților, iar apoi au format vatra satului construind case și acareturi pe fundul depresiunii.
Istoric Colibița
Satul Colibița, amplasat în această locație pitorească, pe Valea Bistriței, între munții, Bârgău și Călimani, pe cursul superior al râului Bistrița Ardeleană, s-a transformat, în timp, într-o stațiune cunoscută, dar primele stabilimente curative au fost construite la sfârșitul secolului al XIX- lea și în începutul secolului XX, când s-a descoperit potențialul terapeutic și turistic al zonei și, în acest fel, Colibița veche, sat pastoral, s-a transformat în stațiune climaterică.
Legenda spune că un tâmplar german, W. Ianitchi, ar fi construit câteva case de vacanță, în anul 1918, prin urmare, ne-am putea gândi că acestea ar fi primele construcții cu destinația: cazare Colibița. Datele din monografii, însă, cum ar fi cele menționate de Ioan Bîca în Poveștile Colibiței, ne spun că, în urma descoperirii proprietăților terapeutice ale zonei, construirea de clădiri cu rol de stabiliment curativ ar fi început mult mai devreme de anul 1918. Am să citez, în acest sens, un fragment din cartea menționată: ”Proprietăţile terapeutice ale localităţii au fost descoperite întâmplător. În anul 1883, un cetăţean din Bistriţa cu numele Lewi, şi-a trimis la Colibiţa fata bolnavă de tuberculoză, pentru odihnă şi refacere. După trei luni fata s-a însănătoşit. Cazul a făcut mare senzaţie în cercurile medicale din Bistriţa. Un tratament similar a urmat o arhitectă din Bistriţa, cu numele Erica Schuller care, de asemenea, s-a întors după câteva luni sănătoasă. Acest caz a făcut cunoscută apoi staţiunea în tot cuprinsul judeţului Bistriţa-Năsăud. După 10 ani, la îndemnul şi stăruinţa acelei Erica Schuller, s-a clădit peste apă un sanatoriu cu 10 camere, destul de bine utilat. Fiind mare afluenţă de bolnavi, Wili Janis a ridicat în anul 1900 o nouă clădire, unde erau trataţi bolnavii de TBC. După primul război mondial, trei ani de-a rândul, în aceste două clădiri, au fost trataţi copii săraci, şi bolnavi pulmonari. În anul 1925 acest om inimos a mai adăugat încă o clădire. În anul următor clădirile au fost achiziţionate de Societatea „Caritatea” din Cluj, condusă de Olivia Deleu, unde ani de-a rândul, până în preajma celui de-al doilea război mondial, au fost trataţi, în mod gratuit, studenţii suferinzi de TBC. În anul 1944 clădirile au fost incendiate. În anul 1927 s-a construit în centrul localităţii o casă cu mansardă în formă de vilă, unde s-a deschis un birt cu prăvălie …”
După cum vedeți, din fragmentul citat rezultă că putem vorbi despre ”cazare Colibița” încă înainte de 1918.
Barajul Colibița
Momentul definitoriu, la capitolul istoric Colibița, a fost începerea lucrărilor de construire a barajului hidroenergetic, în anul 1976, când casele din vatră au fost dărâmate și stațiunea Colibița a dispărut, satul fiind strămutat în localitatea Mița. În tot timpul construirii, barajul Colibița părea a fi sfârșitul stațiunii, dar când, pe fosta vatră a satului, s-a format lacul de acumulare, și acesta a dus, în timp, la renașterea acesteia, pe malul lacului începând să se înmulțească pensiunile, cabanele, vilele, casele de vacanță, zona afectată de barajul temut s-a reinventat, ajungându-se ca, în prezent, să fie o destinație turistică renumită, căutată și apreciată. Cât despre cazare Colibița, e suficient un ”search” pe Google și există informații și alternative pentru toate gusturile și bugetele, multe dintre ele chiar aici, pe site-ul pe care citiți. Dacă ne gândim la faptul că Lacul Colibița a luat naştere prin inundarea vechiului sat, că scafandrii care să intră în el povestesc că sub ape încă se mai văd casele şi copacii care erau cu 30 de ani în urmă în sat și că, atunci când nivelul apei scade, vârful turnului Bisericii din fosta vatră a satului iese afară, devenind vizibil, putem atribui stațiunii titlul de ”ținut al metamorfozelor”. Din ce-am rezumat aici, în istoric Colibița, mai putem spune că acesta este locul fermecat ce-a renăscut și din foc și din apă.